Instructor de zbor-aviator Morariu Cornel

Aviatorul Morariu Cornel, nascut la 5 septembrie 1921, a fost unul din sufletistii care au pus bazele planorismului in Valea Jiului. In 1942 a fost detasat de catre Directia Aviatiei Civile (D.A.C.) din cadrele armatei, odata cu Emil Tepes, fiind pusi la dispozitia Aeroclubului Petrosani, unde, pentru inceput, indeplineste functia de ajutor de instructor.Din acest moment cariera sa a fost strans impletita cu soarta scolii de zbor fara motor a Aeroclubului din Petrosani. In timp ce Emil Tepes moare la 27 iunie 1943, in urma unui accident aviatic, devenind prima jertfa a planorismului romanesc, Cornel Morariu devine instructor de zbor in 1944, in anul care a fost cel mai mare numar de elevi instruiti din intreaga istorie a scolii(circa 100).

In 1945-1946 efectele razboiului care traversase tara au facut ca activitatea sa stagneze pe toate campurile de instructie ale scolilor de pilotaj. In conditiile in care fondurile provenite de la D.A.C.-T.A.R. si SAR Petrosani(societatea de exploatare a carbunelui) au fost sistate, incetand si contributiile benevole muncitorilor de la SAR, personalul aeroclubului a fost orientat spre productie. Bazandu-se pe fondurile ramase, pentru a nu se inchide scoala, au ramas doar seful de pilotaj Mircea Carstoiu, tehnicianul Wolf Francisc si un paznic, lor alaturandu-se voluntar si instructorul Cornel Morariu, care a renuntat la remunerare in favoarea primilor trei. In aceasta perioada s-au executat lucrari de reparatii si stocare a materialului volant.
In 1947 se redeschide activitatea sub egida sportului sindical si sub numele "Scoala de zbor fara motor Gheorghe Apostol". Cornel Morariu continua sa fie instructor alaturi de Wolf Francisc. Calitatea elevilor pregatiti aici este dovedita sai de faptul ca multi dintre ei au fost trimisi la scoli superioare, atat civile cat si militare, devenind comandanti de aeronave TARS-TAROM (Grivei Constantin, Bobaru Ion), piloti receptioneri (Col. Petca Petru), instructori pe avioane de vanatoare (col. Griober Petru) sau comandanti de aeroport (Diaconu Petru, Vulpescu Teodor, Popescu Beniamin, Orha Petru)
In 1950 devine comandant al SFM Petrosani. A fost un an bun, in care scoala organizeaza si un curs de instructori, absolvit de 12 elevi piloti, brevetati ulterior la Simpetru-Brasov cu rezultate bune si foarte bune. In 1951-1952 il regasim ca sef de pilotaj, in conditiile in care, datorita dotarii cu un nou tip de planor Sohay-2, de performante superioare, s-au executat o serie de zboruri alpine notabile (de ex. la 8 iulie 1952 Morariu Cornel a executa un zbor de 6 ore si 15 minute, la o inaltime de 2000 m).A fost in anumite etape si comandant al scolii de pilotaj de la Resita.
Zboara planoarele vremii:Grunau-9, Icar, Holtzderteufel, Moewa, biplasul Govier GO-4, Komar, Schulgleiter, Salamandra, Babi-II (original SET) si toate celelalte noi aparitii de pana in 1956, an in care la "indicatii superioare" scoala de pilotaj din Petrosani se desfiinteaza, materialul volant si rulant cat si arhiva cu intregul inventar fiind transferate la scoala de zbor fara motor Targu Jiu. Alaturi de pasiunea sa ca zburator ramane si un neobosit cercetator al trecutului istoric al Vaii Jiului, culegand importante marturii istorice ale vremurilor trecute. Turist din frageda copilarie, strabate cai mereu noi in tara sa, dar si pe alte continente, in tovarasia unui rucsac, "ciumagul turistului" si o pipa. Ramane in randul cunoscutilor n numismat cu calitati deosebite, devenind membru de onoare al Societatii Numismatice Romane, cea mai mare distinctie in acest domeniu.
Aviatorul Cornel Morariu se stinge din viata la Petrosani, in data de 6 ianuarie 2000.

Material realizat folosind:
Album istoric - Aeroclubul Petrosani - 1996 -I. Becherete, C. Morariu si
Pagini din istoricul aviatiei hunedorene - 2000 - Ionel Becherete - Vadeni