AVIOANE TRICOLORE IN LUPTA
Scurta istorie al Aeronauticii Regale Romane*
in timpul celui de-al doilea razboi mondial

Note

*  Cand ne referim la titulatura oficiala din timpul razboiului referitoare la Fortele Aeriene Romane, apare o oarecare confuzie. Toate publicatiile din acea vreme, romanesti sau straine, foloseau titulatura de Fortele Aeriene Regale ale Romaniei prescurtate cu FARR. Cu toate ca aceasta denumire pare a fi reala, toate documentele oficiale consultate de autor, incluzind "Monitorul Oficial" foloseau titulatura de Aeronautica Regala Romana. In acord cu aceasta prescurtarea ARR este folosita in prezenta lucrare.
** The English version of this article will be available soon.

 

 

de ing. Bernád Dénes ***

Aparat IAR-80 purtand inmatriculatia cunoscuta sub
denumirea "Crucea lui Mihai", de la regele Mihai I.,
insemne purtate intre Mai 1941 si Septembrie 1944
.IAR-80
*** Fotografiile care ilustreaza acest articol sunt facute
sau provin din colectia personala a dl. Bernád Dénes

 

Inceputurile.

Spre sfarsitul anului 1930, odata cu cresterea cursei de inarmare a tarilor europene, ca urmare a deteriorarii situatiei politice in Europa, Romania decide sa accelereze eforturile pentru achizitionarea de echipament militar din exterior, printre care si avioane. Era o neaparata nevoie de a creste numarul avioanelor de lupta ale Aeronauticii Regale Romane (ARR)*.

In Aprilie 1939 o importanta delegatie romana viziteaza fabricile de armament din Franta, Marea Britanie si, in mod surprinzator, Germania. Scopul era de a cumpara echipament militar care sa fie livrat cat mai urgent. Mai multe contracte au fost semnate atunci in Marea Britanie si Germania pentru o insemnata cantitate de material militar. Franta a respins cererea pentru un numar important de avioane datorita nevoilor proprii de inzestrare a propriei "Armée de l’Air" (Armatei Aerului). Aceste comenzi s-au facut in ceasul al doisprezecelea, caci razboiul european era foarte aproape de izbucnire.

In Sept. 1939, datorita retragerii in Romania a majoritatii aviatiei poloneze care a supravietuit invaziei germane, inventarul ARR s-a marit cu aprox. 300 de avioane militare si civile. Aceasta importanta cantitate includea peste 50 de avioane de vanatoare de tip PZL si cam acelasi numar de bombardiere. In ciuda maririi fortei ARR, cresterea numarului de avioane si a tipurilor de motoare, se complicau problemei asistentei tehnice carora trebuia sa le faca fata tehnicienii. Conform contractului au sosit in tara in primavara lui 1940 peste 160 de avioane de lupta. Facand o comparatie cu vecinii sai (cu exceptia URSS), Romania era, in mod clar, in frunte, atat din punct de vedere cantitativ cat si calitativ in privinta fortelor aeriane. Conform ordinului de lupta numit "Ipoteza 32", in iunie 1940 existau in inventarul ARR 556 avioane, numar care includea 92 avioane de vanatoare, 113 bombardiere, 35 de avioane de recunoastere indepartata, 214 avioane de observare si cooperare cu armata si 28 hidroavioane, restul fiind de legatura si transport. Alte 558 avioane au fost comandate uzinelor mai importante din tara. Totusi, multitudinea de tipuri si de provenienta a avioaneor facea ca parcul de avioane sa devina, din punct de vedere al eficientei, destul de greoi. Lipsa si multitudinea de piese de schimb devenea un adevarat "calcai al lui Ahile "cauza care permanent micsora numarul avioanelor disponibile cu cel putin 20-30%.

In dimineata zilei de 12 oct. 1940, primele unitati ale Misiunii Militare Germane sosesc in Romania. Elementele aeriene ale misiunii erau puse sub comanda Gen. Lt. Wilhelm Speidel. Catre mijlocul lui nov., toate unitatile de aviatie germane (Luftwaffe) sosite in tara isi ocupa aerodroamele destinate sa-si instaleaza posturile de comanda. Sarcina principala era protectia campurilor petrolifere impotriva unui posibil atac sovietic si sa ajute la instruirea personalului ARR pentru marirea capacitatii de lupta. Tot in perioada aceea s-a trecut la schimbarea organizarii aviatiei romane de la sistemul francez organizat din grupari mixte, la cel german in care unitatile de aviatie erau omogene si cu o singura misiune principala. Astfel au luat fiinta unitati si mari unitati de aviatie de vanatoare, de bombardament, asalt, transport etc. Pentru a balansa, oarecum, prezenta germana, in tara a sosit la sfarsitul anului 1940 si o Misiune Militara Italiana compusa din cativa piloti instructori. Influenta ei a ramas, insa, neinsemnata. Desi guvernul Roman nu a acceptat participarea alaturi de Hitler la invazia impotriva Jugoslaviei din 1941, el a acceptat unitatilor Luftwaffe sa lanseze atacuri de pe bazele de la Deta si Arad ca si de pe Pipera (Bucuresti).

Din punct de vedere al unificarii sistemului de recunoastere a avioanelor, s-a aplicat regulamentul german efectiv in aprilie 1941, pe timpul atacului asupra Iugoslaviei si Greciei. Capota motorului de la avioanele de lupta ale ARR s-a vopsit in culoare galbena, aceasta fiind culoarea de recunoastere a avioanelor Axei. In Mai 1941 s-a adoptat ca insemn national crucea formata din patru M-uri, rareori cu un I la mijloc, ceea ce insemna - Mihai I - regele Romaniei. M-ul era de culoare bleu, bordat cu o linie alba iar interiorul crucii astfel formate, era galben. Centrul acesteia cuprindea vechile cercuri tricolore cu albastrul in centru. Ca o indepartare si mai mare de la sistemului francez, noile insemne erau aplicate in sase pozitii in loc de patru, cum era anterior, si anume: fuselajul pe ambele parti, directie, deasemenea, si pe extradosul aripilor. In final, tuturor avioanelor romanesti, militare si civile, li s-a vopsit un inel galben in partea din urma a fuselajului. Intradosul varfului de plan s-a vopsit deasemeni in galben. Uneori extradosul varfului de plan pe care se afla dungi subtiri cu cele trei culori, a fost acoperit cu o banda galbena. Aceasta culoare era folosita de toate avioanele Axei care operau pe frontul de Est.

Intre timp, pentru camuflaj, s-a folosit culoarea verde-oliv pe extrados si bleu pe intrados (partea de dedesubt a avionului). Din 1941 s-a mai folosit si culoarea bruna, a pamantului ars (terra cotta), si ocazional, verde inchis, pentru vopsirea in forma de valuri, combinate cu verde-oliv, (camuflaj pe intreg extradosul) pentru avioanele fabricate la IAR Brasov, sau recent cumparate. Exceptie au facut avioanele fabricate in Marea Britanie si Polonia, care mentineau camuflajul original asemanator cu cel al ARR-ului, pana la prima revizie generala, cand se vopseau dupa noul standard. Fiecare avion primea cate un numar de imatriculere aplicat cu culoare alba (uneori galben sau rosu) deobicei pe deriva sau, mai rar, pe fuselaj (partile laterale). Singura exceptie o faceau avioanele de vanatoare de fabricatie germana care plasau numarul pe fuselaj intre inelul galben de pe fuselaj-spate si emblema. Aceste noi reglementari au fost introduse in Iunie 1941 odata cu declansarea operatiei "Cruciada impotiva bolsevismului".

Prima campanie a ARR

La mijlocul lui Iunie 1941 grupurile de vanatoare si bombardament echipate cu cele mai bune materiale de lupta au fost trecute sub comanda "Gruparii Aeriene de Lupta" (GAL). Incorporata ierarhic in Luftflotte IV (Flota aeriana a IV-a germana), aceasta Mare Unitate, echivalenta unui Corp Aerian, a reprezentat principalul element ofensiv al ARR care a participat in campania antisovietica. GAL cuprindea aproape intreaga forta de bombardament disponibila, constituita din patru grupuri cu cate 11 escadrile, si trei grupuri de vanatoare cu cate 8 escadrile. In total erau 253 de avioane (205 din ele gata de lupta), cu 208 echipaje puse sub comanda GAL la 21 Iunie 1941.

La inceput zona de actiune destinata era sudul Basarabiei, cuprinsa intre Prut si Nistru si la sud de linia Iasi-Dubasari. Misiunea era de sprijin a Armatei a 4-a romane, principala forta a grupului de armate de sub comanda Generalului Ion Antonescu.

Pentru a face fata cu o asemenea dotare ARR avea pentru lupta un total de 672 avioane. Luftwaffe avea in acelasi sector aprox. 400 avioane. In fata acestora VVS (Fortele Aeriene Sovietice) concentrasera in jur de 1280 de avioane. Superioritatea numerica a sovietelor era clara.

Un I.A.R. 38 alaturi de un S.E.T. 7K si un Fleet F-10G in mai 1941

 I.A.R. 38, S.E.T. 7K-t si Fleet F-10G

Initial, in primele zile ale operatiei - cunoscuta ca "Campania Basarabiei", principala misiune a GAL era anihilarea aviatiei si aerodroamelor inamice, a pozitiilor fortificate, depozitele de materiale si munitii, neutralizarea coloanelor motorizate, pozitii de artilerie etc. toate situate in zona tactica.

Incepand cu 3 iulie, cand prima operatie pe scara larga a trupelor romane de trecerea Prutului a inceput, unitatile GAL au sprijinit indeaproape aceasta operatie. In acest stadiu al campaniei una din lipsurile ARR s-a dovedit a fi lipsa aviatiei de asalt.

Pe 26 Iulie Basarabia era cucerita de trupele romano-germane si primul obiectiv al acestei campanii fusese atins. In cele 12 zile de relativa acalmie operatiunile aeriene s-au redus. Acum principalul obiectiv era Odessa port de importanta strategica si cheie a nodului de comunicatii din partea de nord-vest a Marii Negre. Odata cu intrarea in Odessa a avangarzii armatei romane, pe 16 oct. 1941, prima campanie a ARR se considera incheiata.

Dar nu numai unitatile destinate frontului au fost active. Acasa, in apararea teritoriului, aviatia de vanatoare continua lupta de aparare impotriva atacu-rilor aeriene ale VVS (aviatiei sov.) care incerca sa atace mai mult ziua venind dinspre mare. Tintele lor erau, in special, portul Constanta, podul de la Cernavoda, campurile petrolifere, rafinariile din zona Ploiesti si chiar Bucurestiul. Aceste incursiuni s-au soldat cu un impresionant numar de doborari omologate de pilotii de vanatoare romani si germani fara ca ei sa sufere pierderi insemnate.

Pe timpul a 118 zile de lupta - numai 84 favorabile zborurilor - intreaga flota GAL a executat un total de 2405 misiuni in care au zburat 7857 avioane din toate categoriile. 266 avioane inamice au sost inregistrate ca distruse si numai 40 avioane ale GAL au fost pierdute in lupte. Intregul efort al ARR poate fi stabilit la un numar total de 17368 de avioane implicate in actiuni cu o durata de 29638 ore de zbor. 217 lupte aeriene au avut loc pe cerul Basarabiei, Transnistriei sau deasupra teritoriului Romaniei. Zburatorii ARR au revendicat 332 avioane doborate iar alte 150 incendiate la sol. La acest numar se mai adauga si 115 avioane sovietice doborata de Artileria Anti-Aeriana. (Art. A. A). astfel incat in total ar fi cam 600 avioane VVS. Majoritatea acestor revendicari sunt exagerate caci aviatia sovietica (VVS) din aceasta parte a frontului nu numara mai mult de 250-300 avioane gata de zbor. Se pare ca pilotii si tragatorii aerieni romani au revendicat cam de trei ori mai multe avioane doborate decat realitatea (revendicarile germane nici nu sunt incluse in aceasta socoteala). ARR a pierdut in total 136 avioane in patru luni ale acestei campanii.

Dezastrul de la Stalingrad

Cel mai mare efort al romanilor alaturi de Axa a fost in 1942 la Stalingrad. Forta aeriana trimisa acolo se numea, de la 10 octombrie, Gruparea Aeriana de Lupta (GAL). Aceasta principala forta de lupta era subordinata la o noua unitate, numita Corpul Aerian Roman (CAR). Astfel, se aflau acolo 29 de escadrile cu 272 avioane de diferte tipuri, sub comanda GAL, din care 19 esc. s-au atasat la CAR.

Incepand din sept. 1942 unitatile ARR destinate nevoilor frontului incep sa apara in zona Stalingradului. (Este vorba de cele 19 escadrile). Sarcina lor era de sprijin a trupelor terestre Germano-Romane in cucerirea orasului cheie. Aceasta sarcina se realiza prin iesiri la inamic in campul tactic, misiunile fiind: bombardamente asupra cailor de comunicatii si transporturilor, a zonelor de concentrare a trupelor si materialelor, asupra tancurilor, artileriei si altor obiective din interiorul orasului, etc. Aviatia de vanatoare aveau sarcina de a interzice atacurile aviatiei inamicului, de atac la sol si de insotire a aviatiei de bombardament si asalt. Avioanele GAL executau 70 la 80 misiuni zilnic pe timp favorabil.

Pe 19/20 Noembrie 1942 incepe marea ofensiva sovietica. Directia principala a ofensivei era indreptata catre armatele 3 si 4 romane care se aflau in aparare. Acum unitatile GAL depun un supra efort in sprijinul celor doua armate romane. Armata Rosie rupe linia frontului roman si icercuieste cea mai mare parte a Armatelor 3 si 4, ca si o parte bazelor inaintate ale Grupului 7 Vanatoare dislocate pe aerodromul de la Karpovka. Catre sfarsitul lui Noembrie situatia terestra era oarecum stabilizata, permitand GAL sa se reorganizeze. In Decembrie unele escadrile echipate cu avioane vechi ca IAR. 80/81 si J. R. S/J. I. S 79B (bombardierele Savoia cu motoare in linie Jumo) au fost trimise in tara neputand fi intretinute de serviciile Luftwaffe, ramanand pe front numai Bf 109E si He 111H. Aceasta unitate constituita ad hoc a fost desfiintata si in feb. 1943 si trimisa in tara.

Intre 16 oct. 1942 si 15 ian. 1943, unitatile GAL au executat aproximativ 3900 misiuni. Cel putin 61 avioane sovietice au fost distruse, din care 31 in lupte aeriene. Totalul pierderilor de personal suferite de ARR se cifreaza la 538 de oameni, ucisi, raniti sau disparuti si 79 avioane. Numai 26 au fost doborate de vanatoarea sovietica sau de Art. A. A, restul fiind inregistrate din accidente sau abandonate.

Refacerea

Dupa cea de-a doua campanie a ARR devenise neaparat necesara refacerea parcului de avioane care nu mai corespundea nevoilor frontului din cauza invechirii si oboselii, dar si lipsei de piese de schimb si materiale pentru o mare varietate de tipuri de avioane si motoare, unele din ele iesite din productie. In afara de aceasta, calitatea avioanelor de lupta ale inamicului se imbunatatise, asa incat ARR trebuia sa-si unifice compozitia escadrilelor petru a putea beneficia de asistenta tehnica germana. Atat timp cat Romania participa alaturi de Germania in razboiul din Est, era obligatoriu pentru Hitler sa sprijine efortul acesteia. Pe de alta parte, industria aeronautica germana producea mai mult si mai rapid depasind necesarul cerut de echipajele existente ale Luftwaffe, in timp ce romanii nu duceau lipsa de piloti. Asa ca in primavara lui 1943 decizia de a inlocui avioanele poloneze, franceza, englezesti si tipurile germane mai vechi, mai putin cele italiene, cu aparate moderne similare cu cele ale aviatiei germane, a intarit Corpul 1 Aerian Roman (C.1.A.R.), principalul element de lupta al ARR. Putem spune ca aceste avioane erau mai curand inchiriate romanilor cu conditia de a fi folosite numai pe front in schimbul vanzarii de combustibil, alimente si materii prime.

Prima generatie de avioane de lupta - Messerschmitt Bf 109G-2 - a fost predata de Luftwaffe pe aerodromul de la Tiraspol, in Transnistria, unde o escadrila a Grupului 7 Vanatoare incepe trecerea de pe "Emil" (Bf 109E) pe "Gustav" (Bf 109G). In 16 iunie, cand C1AR era considerat oficial gata de lupta, 132 de avioane au fost predate romanilor. (31 Bf 109G-2/G-4; 12 Ju 88D-1; 25 Ju 88A-4; 35 Hs 129B-2).
Messerschmitt Bf 109G-2

Messerschmitt Bf 109G-2 fotografiat in 1943 in sudul Ukrainei

In acelasi timp, mai multe Bf 109G-2 noi, ale Esc. 53 Van., mai inainte dotata cu avioane Hurricane MK. 1 - temporar incorporata in JG 4 (Jagdgeschwader 4, a 4-a Flotila de Vanatoare Germana), a primit botezul focului pe 1 aug. 1943, cand Ploiestiul era atacat de bombardiere Liberatoare ale USAAF (USA Air Force), la mica inaltime. Aceasta prima mare operatie de bombardament aliata s-a soldat cu pierderi grele pentru americani, rezultatele misiunii fiind mediocre. Acest atac a fost precursorul celor ce au urmat in vara fierbinte a anului 1944.

Inclusa in Luftflote IV, majoritatea unitatilor C1AR se intorc pe frontul de Est in iunie 1943 pentru a participa la a treia campanie a ARR. Zona de operatii repartizata aceseia era Sudul Ucrainei, Nordul Marii de Azov, definita de raurile Mius si Donet. Misiunea era de sprijin a trupelor germane aflate sub presiunea Armatei Rosii la Sud de Harkov.

Comandamentul ARR instalat la Mariupol avea in scripte 22 de escadrile, aproximativ 200 de avioane, toate tipuri noi germane, cu exceptia unor I.A.R. 80/81 de vanatoare si Fleet 10G de legatura.

In aceasta perioada ARR reechipata era din nou in forma buna. Avea avioane competitive si in numar corespunzator, cu un serviciu prompt asigurat de germani, toate acestea marind performantele unitatilor romanesti. Rezultatele nu au incetat sa apara. Un numar record de misiuni au fost executate, victoriile aeriene au crescut iar pierderile la un nivel suportabil. Cu toate acestea batalia a fost grea si ofensiva Armatei Rosii nu a putut fi oprita, ci doar intarziata. Aviatia romana a fost obligata sa se retraga pe noi terenuri si la sfarsitul anului ajunsese in Basarabia. Totusi, Luftwaffe si-a facut bine datoria inlocuind pierderile. Era, de fapt, in interesul sau sa o faca. In mod teoretic, o escadrila trebuie sa aiba 12 avioane (vanatoare) cu 3 la 6 avioane in rezerva. Acest lucru nu a fost mentinut prea mult timp, asa ca numarul avioanelor gata de decolare ale C.1.A.R., in scurt timp, ajunsese la 60, in martie 1944. Supravietuitorii erau permanent aruncati in lupta, ca de exemplu bombardierii in picaj si cei de asalt care executau pina la trei sau patru misiuni pe zi.

Apararea teritoriului

In primavara lui 1944 razboiul atinsese frontiera de nord a Romaniei, situatia fiind extrem de grea. Primele trupe sovietice intra pe teritoriul Romaniei la mijlocul lui martie 1944. Tavalugul rusesc se afla la portile Moldovei. Aceasta situatie cerea Comandamentului ARR sa concentreze toate resursele disponibile. In Aprilie, Corpul 1 Aerian Roman (C.1.A.R.) cu unitatile sale amplasate in Basarabia si Moldova s-a regrupat pentru a face fata ofensivei inamicului. La aceeasi data, alte unitati ale ARR cu capacitate de lupta mai redusa, tinute in rezerva, au fost concentrate in Corpul 2 Aerian Roman (C.2.A.R.). Activitatea acestor doua Corpuri aeriene era mult sporita. Numarul de iesiri pe zi se ridica pana la sase pentru vanatori si trei pentru bombardieri. Incepand cu 4 Aprilie, pe langa sarcinile de pe frontul de Est se adauga masivele bombardamente de zi ale USAAF si de noapte ale RAF asupra obiectivelor de pe intreg teritoriul tarii.

Cea de-a patra campanie a ARR – cea de aparare a teritoriului - s-a desfasurat intre aprilie si august 1944, fiind cea mai grea dintre toate. In timpul acestei campanii echipajele au fost supra-solicitate iar ciocnirile cu inamicul, extrem de dure. Artileria A. A a fost si ea activa zi si noapte.

Pe 16 Iunie C.1.A.R. implinea un an de activitate pe front. In timpul luptelor din Sudul Ucrainei si Basarabiei inregistrase 18074 iesiri la inamic, peste 7312 tone de bombe lansate, 401 avioane inamice doborate sau distruse de bombardamente sau Art. AA.

Scurta acalmie de pe frontul din Moldova a luat sfarsit la inceputul lui August 1944. In acets timp sovieticii si-au concentrat rezervele pentru un atac masiv care sa scoata din lupta Romania. Pe 20 aug. s-a dezlantuit ofenvsiva pe frontul Iasi-Chisinau la care au participat 1925 de avioane ale Armatelor Aeriene a 5-a si a 17-a Sovietice. In numai patru zile intreg frontul din Moldova s-a prabusit. Superioritatea aeriana a VVS a fost de 2,5 mai mare, la care s-au adaugat Fortele Aeriene Americane, compuse din bombardiere insotite de un mare numar de vanatori. Nu numai numarul, dar si performantele acestor forte americane depaseau cu mult unitatile de vanatoare ale ARR. Cu un numar constant descrescand, pilotii de vanatoare romani au fost mentinuti in lupta impotriva inamicului de pe doua fronturi. Superioritatea numerica si calitativa a avioanelor de vanatoare americane fata de I.A.R. 80/81 a determinat Subsecretariatul de Stat al Aerului (SSA) sa decida pe la inceputul lui iulie 1944, scoaterea acestor avioane din lupta impotriva americanilor. In schimb, acestea au hartuit pe frontul din Moldova aviatia sovietica mai mult sau mai putin superioara. Sarcina mai grea in apararea teritoriului a fost preluata de cele doua grupuri de Bf 109G care trebuia sa intercepteze inamicul alaturi de Luftwaffe, echipat similar.

In 1944, 42 de raiduri de bombardament de zi au fost executate de USAAF si 16 raiduri de noapte ale RAF (Royal Air Force). Americanii au pierdut peste 300 de bombardiere si avioane de vanatoare (aprox. 7%, aproape dublul pierderilor suferite in celalata parte a Europei), in timp ce RAF a pierdut 48 de bombardiere, doborate in Romania in cursul anului 1944. Pana la 3000 de oameni din echipajele americane si britanice au fost omorati, raniti sau luati prizonieri. Pierderile combatantilor din ARR au fost, deasemeni, grele, insumand cam 75 de vanatori morti, Luftwaffe suferind pierderi similare. Pierderile provocate la sol au fost enorme: 15140 de oameni din care 6716 morti, 6979 civili raniti, 728 soldati morti si 717 raniti.

Ofensiva sovietica din zona Iasi-Chisinau a inceput pe 20 Aug. In cateva ore tancurile lor au patruns adanc in liniile de aparare Romano-Germane, netinand cont de hartuiala aviatiei. La 23 aug. a devenit clar ca frontul nu mai poate fi mentinut si ca Armata Rosie va ajunge in cateva zile la Bucuresti. Razboiul contra aliatilor era pierdut.

Schimbarea directiei

In seara zilei de 23 Aug. 1944, Regele Mihai declara la postul de radio national inceterea imediata a focului si ruperea legaturilor politice si militare cu Axa precum si incheierea unui armistitiu. Fortele germane din Romania, luate prin surprindere, nu au incetat lupta. Urmand ordinele lui Hitler, s-a incercat inlocuirea guvernului considerat de ei tradator. In urmatoarele doua zile avioane de bombardament au atacat Bucurestiul si palatul regal. Ca o consecinta a acestor bombardamente si a presiunilor soviatice, pe 25 aug. Romania declara razboi Germaniei si apoi Ungariei. Dintr'o data pilotii ARR se gasesc in razboi cu fostii lor camarazi de arme, un punct psihologic extrem de dificil.

Ambele parti erau, de fapt, nedumerite de aceasta schimbare atat de rapida a situatiei. La inceput ciocnirile dintre avioanele romanesti si germane erau intamplatoare si in general intentia era de a evita lupta. Incepand, insa, cu 25 aug., cand avioanele germane au atacat capitala si alte obiective, artileria AA si vanatoarea ARR au reactionat. Catre sfarsitul lunii aug. trupele germane si unitatile aeriene cautau sa evite capturarea retragandu-se prin trecatorile Carpatilor catre Transilvania de Nord.

La 1 sept. 1944, conform ordinelor sovietice, avioanele romanesti au fost oprite la sol de catre Comandamentul ARR. Noua situatie impunea schimbarea insemnului national. Pe 3 sept. s-a revenit la vechile insemne, anterioare lui mai 1941, adica la tricolorul in forma de cercuri concentrice cu albastrul in centru. Spre deosebire de regula folosita inainte de razboi, rondelele tricolore erau plasate in sase locuri in loc de patru. Culoarea galbena care acoperea varfurile aripilor pe intrados si inelul din jurul fuselajului, era inlocuita cu alb. In plus, capota motorului si extradosul varfurilor de plan erau deasemenea vopsite in alb. Totusi, nu toate avioanele au putut fi vopsite astfel imediat. Culoarea alba era folosita pentru o recunoastere mai usoara de catre Armata a 5-a Aeriana Sovietica, comandata de Gen. Col. S. K. Goriunov. Acestei armate i-au fost subordonate in mod startegic la 7 sept. unitatile aviatiei romanesti. Modificarile aplicate nu au afectat numarul de imatriculare (serie) sau alte semne nesemnificative. In timpul acestei scurte perioade de inactivitate pe linga avianele Luftwaffe-ului, cele ale USAAF-ului, care nu cunosteau prea bine granitele Romano-Maghiara din Transilvana, au contribuit la distrugerea a 161 de avioane ale ARR in primele cinci zile ale lui sept. 1944. Majoritatea acestui material, asamblat intr'o zona crezuta ca ferita de evenimente, erau avioane de vanatoare si bombardament de tip vechi destinate pentru zboruri de scoala si antrenament. Aceste pierderi din aceasta perioada, au fost cele mai grele din intreg razboiul suferite de ARR. Odata cu aparitia pe frontul de vest a aviatiei romane si sovietice, situatia aeriana a devenit mai echilibrata.

Lupta impotriva fortelor axei

In momentul intoarcerii armelor catre vest, 23 aug. 1944, inventarul ARR consta in: 61 escadrile cu 1692 avioane, din care 527 avioane de lupta, 22 hidroavioane, 1131 avioane de scoala si 12 planoare. In afara de acestea, 20 de escadrile bine pregatite avand 210 avioane din care jumatate tipuri germane. Ele trebuiau sa insoteasca trupele terestre.

Pe 7 sept. 1944 Corpul 1 Aerian Roman (C.1.A.R.) soseste in Transilvania pe aerodromurile de campanie, alaturi de avioanele VVS ca: A-20 Boston, Il-2 Sturmovik, Iak-7B , Iak-9 si altele. Aceasta alianta incomoda cu noul aliat, care pana nu demult fusesera inamici, ducea la repetate dispute din cauza vanatorilor sovietici si mai ales a Art. AA care tragea in avioanele romanesti fara discriminare, producand pierderi semnificative in vieti omenesti si materiale.

Incepand cu 11 sept. au avut loc mai multe lupte aeriene in zona Cluj. Bataliile aeriene mai importante s-au desfasurat pe 23 si 25 sept., cand peste 50 de avioane de vanatoare s-au confruntat in zona orasului Turda. Lupta a luat sfarsit cu un rezultat dezastros pentru romani: 13 avioane ale ARR au fost doborate in cele doua zile, in deosebi I.A.R. 80 si I.A.R. 81, in timp ce numai patru pierdute de germani. Ca urmare a pierderilor suferite, I.A.R.-urile 80 au fost retrase din lupta ca vanator, ramanand cu rolul de bombardament in picaj si vanator in aparare.

Avioane IAR-80 in zbor

IAR-80

Primele luni pe frontul de vest - a 5-a si ultima campanie a ARR - a fost cea mai intensa in totalul campaniei impotriva fortelor Axei. Datorita uzurii destul de importanta, C.1.A.R. a fost reorganizat intre 5 si 10 oct. Dupa aceasta restructurare C.1.A.R. avea 174 avioane distribuite in 15 escadrile, care au fost mutate pe diferite campuri de zbor urmand deplasarea frontului catre vest. In lunile oct. si nov. ambele parti bebigerante si-au redus semnificativ activitatea aeriana. Inrautatirea vremii, a terenurilor desfundate din cauza ploilor, plafon mult prea jos, etc. au cauzat mult reducerea activitatii, producandu-se si multe accidente.

Pe 20 dec. 1944, C.1.A.R. reia activitatea in zona Slovaciei. La sfarsitul anului 1944 (7 sept. - 31 dec.) bilantul campaniei era: 2541 iesiri la inamic in 792 misiuni, si 461 tone de bombe lansate. Echipajele romanesti au participat in 21 batalii aeriene in care s-au revendicat doborarea a 40 de avioane ale Axei, din care 23 au fost confirmate iar 17, nu. Doborate in lupte aeriene au fost numai 4, incendiate la sol 5, restul fiind raportate a fi doborate de Art. AA. In total 64 avioane ale C.1.A.R. au fost pierdute si recunoscute oficial. Din acestea, 26 doborate in lupte aeriene, 17 de catre Art. AA , 6 distruse la sol, 5 aterisate pe teritoriu inamic si 10 accidentate din diferite motive. S-au pierdut 60 de oameni din personal (21 ofiteri, 21 subofiteri, un tehnician iar restul nenominalizati). Toate aceste pierderi s-au produs in cele patru luni de operatii.

Ultimul episod

C.1.A.R. a inceput anul nou cu numai 152 de avioane de lupta organizate in 14 escadrile integrate Armatei a 5-a Aeriene Sovietice care avea un total de 655 avioane astfel : romanii aveau cam un sfert din fortele aeriene care actionau in Nord-Estul Ungariei avand ca obiectiv cooperarea pentru cucerirea Budapestei. Ultima mare operatie la care a participat C.1.A.R. a fost sprijinirea ofensivei sovietice pentru cucerirea orasului Zvolen din 25 feb. 1945. In sprijinul trupelor terestre C.1.A.R. a folosit toate avioanele disponibile: avioane de bombardament orizontal, in picaj si de vanatoare. Luftwaffe nu a aparut decat sporadic deasupra Slovaciei - o zona secundara a frontului. Aceasta mare operatie s-a declansat imediat dupa ora pranzului. In cele cateva lupte aeriene fortele germane au participat cu Bf 109G si K ale JG 52; Fw 190A si F ale SG 2 si SG 4, iar romanii cu Bf 109G; Ju 88A, Hs 129 si Savoia. La sfarsitul zilei rezultatele erau: 148 avioane ale ARR au participat la lupta lansand 38,5 tone de bombe in cursul a 188,55 ore de zbor. In analele C.1.A.R. sunt inregistrate 4 batalii aeriene. Pierderile C.1.A.R. au fost de 6 avioane (4 Bf 109G-6; 2 Savoia JRS-79B si 1 Ju 88A-4) si un pilot, iar romanii au revendicat 2 vanatori germani doborati (1 Bf 109K si 1 Fw 190F), ultimul fiind doborat de Cpt. Constantin Cantacuzino (Bazu), cel mai mare as al ARR. Aceasta victorie pare a fi reala, intrucat cel de-al doilea avion doborat figureaza pe listele de pierderi ale Luftwaffe-ului.

Odata cu disparitia de pe cerul Slovaciei a Luftwaffe-ului, avioanele ARR au putut sa creasca numarul de misiuni fara teama de a fi loviti din aer, ramanand numai pericolul prezentat de Art. AA.

Pe 7 mai 1945, C.1.A.R. obtine ultima sa victorie aeriana, cand Bateria 147 Rheinmetall care apara un aerodrom ocupat de VVS la Brno, a doborat un avion german. Aceasta a fost cea de-a 1110-a victorie revendicata de Art. AA romana in cel de al doilea razboi mondial. A doua zi ARR sufera ultima sa pierdere cand un I.A.R. 39 a fost doborat in flacari langa Voderady, la nord de Brno, de catre un vanator german. Pilotul a fost un locotenent al carui nume nu l-am putut afla (poate ajuta cineva?). El a fost ultima victima a unui lung razboi in care ARR s-a luptat cu cele mai puternice forte din lume, URSS; USA; Marea Britanie si Germania. 9 mai – ziua victoriei – gaseste trupele romane la aprox. 100 km S. E de Praga.

Statisticile ARR referitoare la campania din vest (24 aug. 1944 -12 mai 1945) arata astfel: 4307 misiuni de lupta cu 8542 iesiri la inamic si cu 11384,5 ore de zbor. S-au lansat 1360 tone de bombe si s-au consumat 53,6 tone munitie, 245 milioane de tone de combustibil, 153660 tone de ulei. Cel putin 101 avioane ale Axei au fost revendicate ca doborate sau distruse (majoritatea de catre Art. AA) la care se adauga 228 avioane ale Luftwaffe capturate la sfirsitul lunii aug. 1944. Pierderile de partea romana au fost de 339 avioane (176 distruse in lupta sau capturate de fortele germane si 161 avioane de scoala incendiate in primele zile ale lui sept. 1944). Cele 176 avioane reprezinta aprox. 42% din totalul de 415 avioane care erau destinate a lupta contra fortelor Axei! 106 baterii AA si 865 personal aeronautic (273 membri de echipaj si 83 personal din Art. AA, restul fiind trupa de la sol), constituie, deasemani, pierderi insemnate. Acestea sunt pierderile in cele 8 luni si jumatate de lupte pe frontul de vest.

Nepasarea aratata de Aliati fata de substantialul efort depus de Romania si de fortele sale aeriene a facut ca la convorbirile de pace toate aceste sacrificii sa nu fie luate in seama, Romania fiind considerata ca o tara invinsa si tratata ca atare.

* * *

Toronto, 1 Mai 1999

Inapoi la inceput

Tradus de Daniel Chirulescu