Aviatorul Marinescu Eugen - MATRA-

Aviatorul de mai tarziu, care facuse Liceul Mihai Viteazul din Bucuresti, avea sa-si aminteasca mereu anul 1927, cand avea sapte ani impliniti si a vazut trecand peste scoala unde invata, in silueta-i majestuoasa, zepelinul "Graph Zeppelin". Cativa ani mai tarziu avea sa calatoreasca intr-un autobuz cu mai multi aviatori, pana la Lehliu-Ialomita, unde bunicul sau ridicase o troita in memoria aviatorului Romeo Popescu, exact pe locul din islazul unde cazuse acel fiu de urmas al pandurilor  lui Tudor din Vladimir. Grupul de aviatori era condus de comandor aviator Achile Diculescu si participau la parastasul de sase saptamani din 23 ianuarie 1932, alaturi de sotia defunctului si satenii din Lehliu, cu lacrimi in ochi.

In anul 1934, Marinescu Eugen isi ia bacalaureatul in ultima promotie de liceu cu sapte clase si candideaza la scoala militara de ofiteri aviatori, dar nu reuseste, neparcurgand in liceu o parte din materia ceruta. Reuseste insa la scoala militara de ofiteri de cavalerie de la Sibiu. In anul 1938, cu gradul de sublocotenet, pentru legea ii permitea, trece la aviatie si face scoala miltara de observatori aerieni, care-i da dreptul de a face si pilotaj in cazul in care face un contract de ramanere in aviatie. Incepe scoala de observatori in februarie 1940 si in luna iunie a aceliasi ani, dupa brevetare, este repartizat la Flotila 3 Galati, Escadrila 18 Observatie.

Escadrila este curand dislocata de la Ungheni la Barlad, dupa rapirea Basarabiei de catre rusi, unde avea comandant pe cpt. Serban Petrache, singurul ofiter pilot pe IAR-37, intre ceilalti piloti, adjutanti aviatori. Impreuna cu escadrila 17 Observ., escadrila de vanatoare cu avioane PZL, formau Grupul Aero-Armatei a IV-a ce facea observatie pe granita cu rusii.

De aici este chemat pentru cursurile de pilotaj, dar cum razboiul era iminent, este chemat de baza, si de pe Mizil in ziua de 18 iunie 1941se deplaseaza la Sihlea-Rm Sarat, unde era si o escadrila de Potez-63 si cateva avioane Bloch, ce constituiau practic Grupul de Bombardament Usor. La 22 iunie 1941, dupa declansarea razboiului impotriva URSS,  porneste  in prima sa misiune de lupta, conducand echipajul compus din Tiose Nicolae-pilot si Iacob Ion-mitralior, cu misiunea de a bombarda aerodromul Ismail. In aceasta prima misiunede razboi, bine executata, mitralioril Iacob Ion doboara un avion de vanatoare inamic. Era deci si prima victorie a echipajului, care le-a adus "Virtutea Aeronautica", clasa Crucea de Aur.

In luna iulie este mutat cu unitatea la Iloveni, langa Chisinau, unde are ocazia de a vedea un oras , pe cat de frumos, pe atat de distrus, nu de razboi, ci de romanii rusofili, lasi, slugi plecate rusilor. La Iloveni executau misiuni la Darnic, Tatarca, Griliakova, Freaudental si Odessa cu fortificatiile si intariturile ei. Tot aici mai vine si o escadrila de avioane de bombardament Bloch, condusa de cpt. av. Deica si aviatorii Craciun Salajean si Ion Ionescu-Tiganu, cu care vor conlucra apoi in Grupul 5 Bomb. Greu.Acest Grup de bombardament greu, format aici, este preluat de c-dor Ionescu Alexandru-Becu de la c-dor av. Zaharescu Petru-Tucarul, cu care grupul se deplaseaza la Tiraspol, unde incheiase campania din 1941 cu un numar de 54 misiuni de razboi.

Din luna martie 1942 se afla la Buzau, in refacere, si cu acest prilej continua dublele de pilotaj de Fleet-10, avand ca instructor pe adj. av. Cucuteanu, dar este transferat la Flotila 1 Bomb. Greu Brasov, unde are comandant pe  c-dor Ionescu Alexandru-Becu cunsocut din campania din 1941. Aici este repartizat la Escadrila 78 condusa de cpt. av. Danielescu Vladimir. La 15 august 1942 participa la pregatirea Grupului 5 Bomb. Greu pentru deplasarea pe frontul de est si la 25 august 1942 insoteste Esalonul Rulant condus de cpt.avd. Cosambescu Mihai, debarcand la Lihaia In Ucraina si de aici , la 27 august 1942 stopeaza pe aerodromul Tazinskaja, care avea si pista betonata.

Pe 9 septembrie 1942 ajunge aici si Esalonul Volant in care este incadrat la Escadrila 79 condusa de cpt. av. Dumitru Mihalache, cu care pe 11 septembrie are prima misune de razboi la Stalingrad. De aici continua cu bombardarea garii Mihailovka, pe Don, iar in data de 5 octombrie bombardeaza triajul Garii Stalingrad cu un He 111, avand ca pilot pe Matei Ghica Cantacuzino. In timpul acestei misuni cade din formatie cpt. av. Holban Mihai cu observator Ion Dumitru, fratele comandantului de escadrila Mihalache Dumitru, avionul explodandu-le in aer la Kalaci. Tot in octombrie participa la bombardarea garii Kotluban , facand echipa cu adj. av. Zaharcu Eufimie-pilot. Abia reusesc sa scape de cele sase avioane de vanatoare inamice, ascunzandu-se in nori.Pe 25 octombrie 1942 participa la alte misiuni in care sunt sacrificate inca trei avioane ale lor, iar ei se ratacesc datorita inghetarii busolei si a apartului de emisie-receptie. Aterizeaza langa un canton unde se orienteaza, apoi aterizeaza langa o gara de unde reusesc sa telefoneze bazei unde reusesc sa se intoarca dupa ce sunt depanati de nemti. Astfel se incheie campania din 1942.

In ianuarie 1943 se deplaseaza cu unitatea de la Brasov la Melitropol prin Mariopol, unde in februarie 1943 participa la dureroasa pierdere a comandantului sau, c-dor Nicoale Iosifescu. De la Melitropol se intoarce la Tiraspol, apoi la Kirovograd, unde trec pe Ju-88 bombardiere in picaj. Cu acest nou tip de avion executa prima misiune de razboi de la Rostov, avand pilot pe Titel Teodosiu, apoi de la Balsoi-Tokmac in echipaj cu Parvan Constantin. Aici rusii, dotati acum cu noul avion Air-Cobra, ii omoara mitraliorul in timpul misiunii.La 25 octombrie 1943, exact la un an de la prabusirea avionului He-111 nr. 28 la Tacinskaja, pleaca in misiune cu Ion Ionescu - Tiganu spre obiectivul Okimowka si la intoarcere sunt loviti puternic in planul drept si sunt obligati sa sara cu parasuta, cazand intre trupele din linia intai, de unde sunt scosi de germani. Se intorc la baza.

Continua misiunile in Grupul 5 Bombardament Greu, asa cum evolua frontul, cu vointa si daruire, reusind sa transforme porecla in renume si se credea in aviatie ca nu mai este nimeni  sa nu fi auzit de Matra. Era calculat, obiectiv si principial. Chiar in tinuta de campanie avea ceva distins, care impunea respect. S-a remarcat cu curaj in cele mai grele misiuni, de sacrificiu, de la Stalingrad. A participat cu acelsi grup de bombardament si in Vest pana la terminarea razboiului. Dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial a ajunsla un numar de 220 misiuni de razboi executate, fiind considerat un AS. A fost distins cu "Ordinul Mihai Viteazul" in martie 1944.

Curand dupa terminarea razboiului a fost scos din cadrele aviatiei si condamnat, ca si multi alti aviatori, la ani grei de temnita. Asta a fost soarta elitei aviatiei romane, pentru vina de a fi luptat pe frontul de est pentru eliberarea Basarbiei. Dupa ce a suportat ani grei in temnitele comuniste, a lucrat ca zugrav vopsitor, meserie care cu greu i s-a putut aproba. Consecintele anilor de temnita i-au grabit sfarsitul. S-a stins din viata in 1990 si a fost inmormantat in cimitirul din comuna Domnesti, langa Bucuresti.