Pilotul de vanatoare Vonica Ion, ofiter aviator in grad de sublocotenent apartine promotiei 1939. Ardelean din comuna Pui, judetul Hunedoara, isi are radacinile in partile Sibiului. La admiterea in Liceul Militar din Targu Mures este clasificat primul iar pe parcurs se dovedeste a fi un elev eminent. Era socotit "elevul minune" al liceului, dupa cum reiese din scrisoarea adresata de liceu mamei sale si invatatorului din comuna natala, Pui. Candideaza si reuseste la scoala militara de ofiteri de aviatie de la Bucuresti, de unde, dupa absolvire, in calitate de ofiter pilot cu gradul de sublocotenent este repartizat la Escadrila 13 informatie si cercetare, de pe aerodromul de campanie Santuhalm-Saulesti. Ramane aici pana in octombrie 1940, cand unitatea se deplaseaza la Blaj. In acest timp piloteaza avioane IAR-37, 38 si 39. De la Blaj este trimis la scoala de vanatoare de pe aerodromul Ghimbav-Brasov.

Aici il gaseste inceputul razboiului, de unde se muta cu unitatea la Turda. Cu aceasta unitate pleaca pe front pe data de 27 iulie 1941, stabilindu-se la Tiraspol. Executa misiuni de insotire a formatiilor de bombardament ca protectie, car si misiuni independente de vanatoare.

Exact la o luna dupa sosirea pe front, in data de 27 august 1941, formatia sa de patru vanatori romani pe IAR-80 se angajeaza in o lupta inegala cu 24 de avioane rusesti RATA. Dupa ce doboara doua avioane inamice, Vonica Ion este prins in bataie, avionul sau este lovit puternic si ia foc. Ia foc si pilotul, care nu poate stinge incendiul, si, cuprins de flacari, sare cu parasuta. Cade arzand intre linii, de unde este recuperat de infanteria romana si dus la spitalul din Tiraspol, cu arsuri grave pe tot corpul. Dupa ingrijiri atente este trimis la spitalul Regina Maria din Bucuresti, unde, cu toate interventiile facute, in data de 17 septembrie 1941 se stinge din cauza complicatiilor renale aparute.

Iata cum descrie un coleg, ofiterul aviator Selei Erich, aceasta ultima lupta a eroului:
"Consider ca fiind o datorie camaradereasca sa dau amanunte asupra vietii lui Vonica Ion, care mi-a fost camarad de promotie si cu care zbuarm in acceasi patrula, amandoi fiind comandanti de celula. Coechipierul meu era adj. av. Budu si al lui Vonica era adj. av. Oprea, ambii cazuti pe front in luptele aeriene. Zburam pe avioane IAR-80. La sfarsitul lunii iulie, escadrila 41, comandata de capitanul aviator Hulea si grupul, comandat de lt. comandorul Puiu Parvulescu, s-a mutat si stationa pe islazul de la Sturzeni.

Aici ne antrenam ca sefi de celule, cu coechipierii aratati mai sus. Eram insa complet neantrenati, fara a fi facut trageri sau exercitii de lupta aeriana. Acum consider ca s-a comis o crima ca ne-au trimis asa direct in lupta. Rusii erau foarte bine antrenati, ce am putut constata urmarindu-i in zbor. Ei nu zburau decat in grupuri de 15-20 de avioane RATA. La 27 august 1941, intr-o lupta aeriana inegala, la Vacarjan, langa Odessa, patru vanatori romani fac cu greu fata la 24 avioane rusesti RATA. Dupa ce el doboara doua avioane inamice, este prins in bataia focului si lovit puternic. Ia foc avionul sau, este cuprins de flacari, dar sare cu parasuta cu care ajunge in flacari intre linii, unde este recuperat de infanteristi. Cu arsuri grave pe tot corpul, este transportat la un spital in Tiraspol si de aici la Bucureti la spitalul Regina Maria , unde se stinge in cele mai groaznice chinuri. Toata viata mea am regretat moartea cumplita a acestui caracter integru dotat cu o inteligenta sclipitoare. "

Corpul neinsufletit al aviatorului este adus in comuna Pui si inhumat la 22 septembrie 1941, cu onorurile militare ale unui batalion de vanatori de munte de la Hateg si un sobor de preoti de la Petrosani, Pui si Hateg, sub privirile indurerate ale intregului sat cernit. Pentru eroismul dovedit in indeplinirea datoriei fata de tara, slt. av. Vonica Ion a fost decorat cu Virtutea Aeronautica, clasa Cruce de Aur cu doua barete.

I. Becherete